Autoritățile de supraveghere, cooperarea și comitetul
Rezumat Eureka
Fiecare stat membru are una sau mai multe autorități de supraveghere independente care monitorizează și asigură aplicarea regulamentului. Pentru prelucrarea transfrontalieră, o autoritate de supraveghere principală cooperează cu celelalte autorități vizate, iar Comitetul european pentru protecția datelor asigură aplicarea coerentă.
Fiecare stat membru trebuie să se asigure că una sau mai multe autorități publice independente sunt responsabile de monitorizarea aplicării regulamentului (articolul 51 alineatul (1)), iar fiecare autoritate de supraveghere trebuie să acționeze cu independență deplină în îndeplinirea sarcinilor și exercitarea competențelor sale.
Fiecare autoritate de supraveghere este competentă pe teritoriul statului său membru, dar nu și pentru operațiunile de prelucrare ale instanțelor care acționează în exercițiul funcției lor judiciare.
Pentru prelucrarea transfrontalieră, autoritatea de supraveghere a sediului principal sau a sediului unic al operatorului sau al persoanei împuternicite de operator este competentă să acționeze în calitate de autoritate de supraveghere principală și este singurul interlocutor al acestora; considerentele 127 și 128 numesc acest lucru „mecanismul ghișeului unic”.
Sarcinile fiecărei autorități de supraveghere includ monitorizarea și asigurarea aplicării regulamentului, tratarea plângerilor și desfășurarea de investigații.
Competențele corective includ avertizările, avertismentele, dispozițiile de asigurare a conformității, o limitare temporară sau definitivă, inclusiv o interdicție asupra prelucrării, suspendarea fluxurilor de date către un destinatar dintr-o țară terță sau către o organizație internațională și amenzile administrative prevăzute la articolul 83.
Autoritatea de supraveghere principală transmite un proiect de decizie celorlalte autorități de supraveghere vizate, iar dacă una dintre acestea exprimă, în termen de patru săptămâni, o obiecție relevantă și motivată căreia autoritatea principală nu îi dă curs, chestiunea este supusă mecanismului pentru asigurarea coerenței.
Comitetul european pentru protecția datelor adoptă o decizie obligatorie atunci când o autoritate de supraveghere vizată a formulat o obiecție relevantă și motivată căreia autoritatea de supraveghere principală nu i-a dat curs sau pe care a respins-o ca nefiind relevantă sau motivată, precum și în celelalte cazuri de la articolul 65 alineatul (1) (rectificarea din 23 mai 2018, JO L 127, p. 2, a corectat formularea literei (a)).
Comitetul este un organ al Uniunii cu personalitate juridică, alcătuit din șeful unei autorități de supraveghere din fiecare stat membru și din Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor sau din reprezentanții respectivi ai acestora.
Fiecare autoritate de supraveghere are toate competențele de investigare, competențele corective și competențele de autorizare și consultative de la articolul 58, sub rezerva unor garanții adecvate, inclusiv căi de atac judiciare eficiente și procese echitabile.Actul în imagini
Fiecare stat membru se asigură că una sau mai multe autorități publice independente, „autoritatea de supraveghere”, sunt responsabile de monitorizarea aplicării regulamentului, în vederea protejării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea și a facilitării liberei circulații a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii.
Fiecare autoritate contribuie la aplicarea coerentă a regulamentului, cooperând cu celelalte autorități de supraveghere și cu Comisia în temeiul capitolului VII.
Un stat membru cu mai multe autorități de supraveghere o desemnează pe cea care le reprezintă în cadrul comitetului.
Fiecare autoritate de supraveghere acționează în deplină independență în îndeplinirea sarcinilor și exercitarea competențelor sale.
Membrii săi nu sunt supuși influențelor externe, directe sau indirecte, nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la nimeni și nu exercită nicio activitate incompatibilă pe durata mandatului lor.
Statele membre asigură fiecărei autorități de supraveghere:
resursele umane, tehnice și financiare, sediile și infrastructura de care are nevoie;
propriul personal, aflat sub conducerea exclusivă a membrilor săi; și
bugete anuale publice separate, cu un control financiar care nu îi afectează independența.
Fiecare autoritate de supraveghere acționează în deplină independență: membrii săi nu primesc instrucțiuni de la nimeni, iar fiecare stat membru trebuie să îi asigure resursele, personalul și bugetul de care are nevoie.Actul în imagini
Fiecare autoritate de supraveghere este competentă să îndeplinească sarcinile și să exercite competențele care îi sunt conferite prin regulament pe teritoriul statului său membru.
Atunci când prelucrarea este efectuată de autorități publice sau de organisme private care acționează în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (c) sau (e), competentă este autoritatea de supraveghere din statul membru în cauză, iar articolul 56 privind autoritatea de supraveghere principală nu se aplică.
Autoritățile de supraveghere nu sunt competente să supravegheze operațiunile de prelucrare efectuate de instanțe care acționează în exercițiul funcției lor judiciare.
Fără a aduce atingere articolului 55, autoritatea de supraveghere a sediului principal sau a sediului unic al operatorului sau al persoanei împuternicite de operator este competentă să acționeze în calitate de autoritate de supraveghere principală pentru prelucrarea transfrontalieră a acestuia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 60, și este unicul său interlocutor pentru prelucrarea respectivă.
Prin derogare, fiecare autoritate de supraveghere este competentă să trateze o plângere depusă la ea sau o posibilă încălcare dacă obiectul se referă doar la un sediu din statul său membru sau afectează în mod semnificativ persoane vizate doar din statul său membru.
Ea informează autoritatea de supraveghere principală, care decide în termen de trei săptămâni dacă tratează cazul în conformitate cu articolul 60. În caz contrar, cazul este tratat de autoritatea care a informat-o.
Pentru prelucrarea transfrontalieră, autoritatea sediului principal sau a sediului unic are rolul principal, elaborează decizia împreună cu celelalte autorități vizate și, în lipsa unui acord, trimite chestiunea către mecanismul pentru asigurarea coerenței.Actul în imagini
Fără a aduce atingere altor sarcini prevăzute în regulament, fiecare autoritate de supraveghere îndeplinește pe teritoriul său sarcinile enumerate la articolul 57 alineatul (1), printre care:
monitorizarea și asigurarea aplicării regulamentului;
promovarea sensibilizării publicului;
tratarea plângerilor;
efectuarea de investigații;
aprobarea regulilor corporatiste obligatorii; și
îndeplinirea oricăror alte sarcini legate de protecția datelor cu caracter personal.
Îndeplinirea sarcinilor sale este gratuită pentru persoana vizată și, după caz, pentru responsabilul cu protecția datelor.
În cazul cererilor vădit nefondate sau excesive, ea poate percepe o taxă rezonabilă, bazată pe costurile administrative, sau poate refuza să dea curs cererii, caz în care trebuie să demonstreze caracterul cererii.
Fiecare autoritate de supraveghere are toate competențele de investigare, de corectare, precum și de autorizare și de consiliere enumerate la articolul 58 alineatele (1)-(3).
Acestea includ:
dispunerea furnizării de informații, auditurile privind protecția datelor și accesul la datele cu caracter personal și la incinte;
avertismentele, mustrările, ordinele de conformare, o limitare temporară sau definitivă, inclusiv o interdicție asupra prelucrării, și amenzile administrative în temeiul articolului 83; și
aprobarea regulilor corporatiste obligatorii.
Exercitarea lor face obiectul unor garanții adecvate, inclusiv căi de atac judiciare eficiente și procese echitabile.
Statele membre pot prevedea prin lege competențe suplimentare, a căror exercitare nu trebuie să afecteze funcționarea efectivă a capitolului VII.
Autoritatea de supraveghere principală cooperează cu celelalte autorități de supraveghere vizate, depunând eforturi pentru a ajunge la un consens, și le transmite fără întârziere un proiect de decizie.
Dacă una dintre ele formulează în termen de patru săptămâni o obiecție relevantă și motivată căreia autoritatea de supraveghere principală nu îi dă curs sau pe care o consideră nerelevantă sau nemotivată, aceasta supune chestiunea mecanismului pentru asigurarea coerenței prevăzut la articolul 63. În absența obiecțiilor, se consideră că toate sunt de acord cu proiectul și sunt obligate prin acesta.
Autoritatea de supraveghere principală adoptă decizia și o notifică sediului principal sau sediului unic. Operatorul sau persoana împuternicită de operator trebuie să o respecte în toate sediile sale din Uniune.
O decizie de respingere a unei plângeri este adoptată de autoritatea la care a fost depusă plângerea.
Pentru prelucrarea transfrontalieră, autoritatea sediului principal sau a sediului unic are rolul principal, elaborează decizia împreună cu celelalte autorități vizate și, în lipsa unui acord, trimite chestiunea către mecanismul pentru asigurarea coerenței.Actul în imagini
(a) atunci când o autoritate de supraveghere vizată a formulat o obiecție relevantă și motivată la proiectul de decizie al autorității de supraveghere principale în temeiul articolului 60 alineatul (4), iar autoritatea de supraveghere principală nu a dat curs obiecției sau a respins-o ca nefiind relevantă sau motivată;
(b) atunci când există opinii divergente cu privire la autoritatea competentă pentru sediul principal; sau
(c) atunci când o autoritate competentă nu solicită un aviz în temeiul articolului 64 sau nu se conformează acestuia.
Comitetul decide în termen de o lună, care poate fi prelungit cu o lună, cu o majoritate de două treimi sau, în lipsa acesteia, cu majoritate simplă; decizia este obligatorie pentru autoritățile vizate.
Litera (a) este formulată astfel cum a fost corectată prin rectificarea din 23 mai 2018 (JO L 127, p. 2); textul publicat inițial conținea „sau autoritatea principală a respins o astfel de obiecție”.
Prin mecanismul pentru asigurarea coerenței, comitetul emite avize cu privire la proiectele de măsuri enumerate și soluționează litigiile dintre autoritățile de supraveghere prin decizii obligatorii; în cazuri urgente, o autoritate poate acționa provizoriu.Actul în imagini
Comitetul european pentru protecția datelor este instituit ca organ al Uniunii cu personalitate juridică și este reprezentat de președintele său.
El este alcătuit din conducătorul unei autorități de supraveghere din fiecare stat membru și din Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor sau din reprezentanții lor; un stat membru cu mai multe autorități de supraveghere numește un reprezentant comun.
Comisia participă la activitățile și reuniunile comitetului, fără drept de vot. În cazurile prevăzute la articolul 65, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor are drept de vot numai pentru deciziile privind principii și norme aplicabile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii care corespund în esență celor din regulament.
Comitetul reunește șefii autorităților de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, acționează independent și asigură aplicarea coerentă a regulamentului.Actul în imagini