Întrebări și răspunsuri
Răspunsuri Eureka
Se aplică RGPD întreprinderilor din afara UE?
Se poate aplica. Se aplică prelucrării în cadrul activităților unui sediu al unui operator sau al unei persoane împuternicite de operator pe teritoriul Uniunii, indiferent dacă prelucrarea are loc sau nu pe teritoriul Uniunii.
Un operator sau o persoană împuternicită de operator care nu este stabilit(ă) în Uniune intră sub incidența regulamentului atunci când prelucrează date cu caracter personal ale unor persoane vizate care se află în Uniune, iar prelucrarea este legată de oferirea de bunuri sau servicii acestor persoane, indiferent dacă trebuie să plătească sau nu, ori de monitorizarea comportamentului lor, dacă acesta se manifestă în cadrul Uniunii.
Un astfel de operator sau o astfel de persoană împuternicită de operator trebuie, cu unele excepții, să desemneze în scris un reprezentant în Uniune.
Se aplică RGPD persoanelor fizice în viața lor privată?
Nu se aplică prelucrării de către o persoană fizică în cadrul unei activități exclusiv personale sau domestice.
Considerentul 18 descrie o astfel de activitate ca neavând legătură cu o activitate profesională sau comercială și dă ca exemple corespondența, repertoriul de adrese, precum și activitățile din cadrul rețelelor sociale și activitățile online desfășurate în contextul respectivelor activități.
Considerentul adaugă că regulamentul se aplică totuși operatorilor sau persoanelor împuternicite de operatori care furnizează mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal pentru astfel de activități personale sau domestice.
Ce înseamnă date cu caracter personal?
Prin „date cu caracter personal” se înțelege orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă, adică „persoana vizată”.
O persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare sau un identificator online, ori la elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale.
Potrivit considerentului 26, datele pseudonimizate care ar putea fi atribuite unei persoane prin utilizarea de informații suplimentare sunt considerate date cu caracter personal; informațiile anonime nu intră sub incidența regulamentului.
Curtea de Justiție a interpretat această dispoziție; hotărârile sale sunt enumerate la rubrica Jurisprudență de pe pagina articolului.
Care sunt principiile de bază ale RGPD?
Articolul 5 le stabilește. Datele cu caracter personal trebuie să fie:
- prelucrate în mod legal, echitabil și transparent;
- colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și să nu fie prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu aceste scopuri;
- adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar;
- exacte și, în cazul în care este necesar, actualizate;
- păstrate într-o formă care permite identificarea pe o perioadă care nu depășește perioada necesară, cu excepții pentru arhivare, cercetare și statistică; și
- prelucrate într-un mod care asigură securitatea adecvată.
Operatorul este responsabil de respectarea acestor principii și trebuie să o poată demonstra („responsabilitate”).
Este întotdeauna necesar consimțământul?
Nu. Prelucrarea este legală numai dacă și în măsura în care se aplică cel puțin unul dintre cele șase temeiuri de la articolul 6 alineatul (1), iar consimțământul este unul dintre ele.
Celelalte temeiuri presupun că prelucrarea este necesară:
- pentru un contract încheiat cu persoana vizată sau pentru demersuri făcute la cererea acesteia înainte de încheierea unui contract;
- pentru îndeplinirea unei obligații legale care îi revine operatorului;
- pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice;
- pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice; sau
- în scopul intereselor legitime ale operatorului sau ale unei părți terțe, asupra cărora nu prevalează interesele persoanei vizate.
Articolul 9 adaugă condiții pentru categoriile speciale de date cu caracter personal.
Ce face consimțământul valabil?
Prin „consimțământ” al persoanei vizate se înțelege orice manifestare de voință liberă, specifică, informată și lipsită de ambiguitate a persoanei vizate prin care aceasta acceptă, printr-o declarație sau printr-o acțiune fără echivoc, ca datele cu caracter personal care o privesc să fie prelucrate.
Operatorul trebuie să fie în măsură să demonstreze că persoana vizată și-a dat consimțământul. O cerere privind consimțământul dintr-o declarație scrisă care se referă și la alte aspecte trebuie să se diferențieze în mod clar de acestea.
Atunci când se evaluează dacă consimțământul este dat în mod liber, se ține seama cât mai mult de faptul că, printre altele, executarea unui contract este condiționată sau nu de consimțământul pentru o prelucrare care nu este necesară pentru executarea acestui contract.
Poate fi retras consimțământul?
Da. Persoana vizată are dreptul să își retragă în orice moment consimțământul, iar retragerea trebuie să fie la fel de simplă ca acordarea acestuia. Persoana vizată este informată cu privire la acest lucru înainte de acordarea consimțământului.
Retragerea nu afectează legalitatea prelucrării efectuate pe baza consimțământului înainte de retragerea acestuia. În cazul în care prelucrarea s-a bazat pe consimțământ și nu există niciun alt temei juridic pentru ea, persoana vizată poate obține ștergerea datelor.
Ce este un interes legitim?
Potrivit articolului 6 alineatul (1) litera (f), prelucrarea este legală atunci când este necesară în scopul intereselor legitime urmărite de operator sau de o parte terță, cu excepția cazului în care prevalează interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protejarea datelor cu caracter personal, în special atunci când persoana vizată este un copil.
Autoritățile publice nu se pot întemeia pe acest temei în îndeplinirea atribuțiilor lor.
Considerentul 47 face trimitere la așteptările rezonabile ale persoanei vizate și dă ca exemple prevenirea fraudei și marketingul direct.
Curtea de Justiție a interpretat această dispoziție; hotărârile sale sunt enumerate la rubrica Jurisprudență de pe pagina articolului.
Pot fi prelucrate datele privind sănătatea sau alte date sensibile?
Termenul regulamentului este „categorii speciale de date cu caracter personal”.
Prelucrarea de date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, confesiunea religioasă sau convingerile filozofice sau apartenența la sindicate și prelucrarea de date genetice, de date biometrice pentru identificarea unică a unei persoane fizice, de date privind sănătatea sau de date privind viața sexuală sau orientarea sexuală sunt interzise, cu excepția cazului în care se aplică una dintre cele zece situații de la articolul 9 alineatul (2).
Printre acestea se numără:
- consimțământul explicit (cu excepția cazului în care dreptul Uniunii sau dreptul intern îl exclude);
- dreptul muncii și dreptul privind protecția socială;
- interesele vitale;
- datele făcute publice în mod manifest de persoana vizată;
- constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță; și
- motive de interes public, de sănătate și de cercetare, pe baza dreptului, cu garanții.
De la ce vârstă își poate da un copil consimțământul online?
În cazul în care prelucrarea se bazează pe consimțământ și serviciile societății informaționale sunt oferite în mod direct unui copil, prelucrarea datelor cu caracter personal ale copilului este legală dacă acesta are cel puțin vârsta de 16 ani. Sub vârsta de 16 ani, prelucrarea este legală numai dacă și în măsura în care consimțământul este acordat sau autorizat de titularul răspunderii părintești asupra copilului.
Statele membre pot prevedea prin lege o vârstă inferioară, dar nu mai mică de 13 ani.
Operatorul trebuie să depună eforturi rezonabile pentru a verifica un astfel de consimțământ, ținând seama de tehnologiile disponibile. Dreptul general al contractelor din statele membre nu este afectat.
Cât timp are un operator pentru a răspunde unei cereri?
Operatorul trebuie să furnizeze persoanei vizate informații privind acțiunile întreprinse în urma unei cereri în temeiul articolelor 15-22 fără întârzieri nejustificate și în orice caz în cel mult o lună de la primirea cererii.
Această perioadă poate fi prelungită cu două luni atunci când este necesar, ținându-se seama de complexitatea și numărul cererilor; operatorul trebuie să informeze persoana vizată cu privire la prelungire, prezentând motivele, în termen de o lună.
Dacă nu ia măsuri cu privire la cerere, operatorul trebuie să comunice motivele în termen de o lună și să menționeze posibilitatea de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere și de a introduce o cale de atac judiciară.
Costă ceva o cerere?
În general, nu. Informațiile furnizate în temeiul articolelor 13 și 14, precum și comunicările și măsurile luate în temeiul articolelor 15-22 și 34 sunt oferite gratuit.
În cazul în care cererile sunt în mod vădit nefondate sau excesive, în special din cauza caracterului lor repetitiv, operatorul poate percepe o taxă rezonabilă ținând cont de costurile administrative sau poate refuza să dea curs cererii; operatorului îi revine sarcina de a demonstra acest caracter.
Pentru orice alte copii ale datelor solicitate de persoana vizată, operatorul poate percepe o taxă rezonabilă, bazată pe costurile administrative.
Pot obține o copie a datelor mele?
Da. Persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului o confirmare că se prelucrează sau nu date cu caracter personal care o privesc și, în caz afirmativ, acces la datele respective și la informații precum:
- scopurile prelucrării;
- destinatarii;
- acolo unde este posibil, perioada de stocare;
- orice informații disponibile privind sursa datelor; și
- existența unui proces decizional automatizat, menționat la articolul 22 alineatele (1) și (4).
Operatorul trebuie să furnizeze o copie a datelor cu caracter personal care fac obiectul prelucrării; o cerere introdusă în format electronic primește răspuns într-un format electronic utilizat în mod curent, cu excepția cazului în care persoana vizată solicită un alt format.
Dreptul de a obține o copie nu trebuie să aducă atingere drepturilor și libertăților altora.
Am „dreptul de a fi uitat” și când nu se aplică acesta?
Articolul 17 conferă un drept la ștergerea datelor, pe care titlul său îl numește și „dreptul de a fi uitat”.
Operatorul trebuie să șteargă datele cu caracter personal fără întârzieri nejustificate în cazul în care se aplică unul dintre cele șase motive, de exemplu:
- datele nu mai sunt necesare pentru scopurile lor;
- consimțământul este retras și nu există niciun alt temei juridic; sau
- datele au fost prelucrate ilegal.
Dreptul nu se aplică în măsura în care prelucrarea este necesară:
- pentru exercitarea dreptului la liberă exprimare și la informare;
- pentru respectarea unei obligații legale;
- pentru îndeplinirea unei sarcini de interes public sau pentru exercitarea unei autorități oficiale;
- din motive de sănătate publică;
- în scopuri de arhivare, de cercetare sau statistice, în condițiile articolului 17 alineatul (3) litera (d); sau
- pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță.
Mă pot opune marketingului direct?
Da. Atunci când datele cu caracter personal sunt prelucrate în scopul marketingului direct, persoana vizată are dreptul de a se opune în orice moment, inclusiv creării de profiluri, în măsura în care este legată de marketingul direct respectiv.
După opoziție, datele cu caracter personal nu mai sunt prelucrate în acest scop. Dreptul este adus în mod explicit în atenția persoanei vizate, în mod clar și separat de orice alte informații, cel târziu în momentul primei comunicări.
Poate un calculator să decidă singur în privința mea?
Persoana vizată are dreptul de a nu face obiectul unei decizii bazate exclusiv pe prelucrarea automată, inclusiv crearea de profiluri, care produce efecte juridice care o privesc sau o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă.
Acest drept nu se aplică în cazul în care decizia:
- este necesară pentru încheierea sau executarea unui contract între persoana vizată și operator;
- este autorizată prin dreptul Uniunii sau dreptul intern, cu măsuri corespunzătoare de protecție; sau
- are la bază consimțământul explicit al persoanei vizate.
În cazurile contractului și consimțământului, operatorul trebuie să asigure cel puțin dreptul:
- de a obține intervenție umană;
- de a-și exprima punctul de vedere; și
- de a contesta decizia.
Când trebuie notificată o încălcare a securității datelor cu caracter personal, cui și cât de repede?
Operatorul trebuie să notifice autoritatea de supraveghere competentă în temeiul articolului 55 fără întârzieri nejustificate și, dacă este posibil, în termen de cel mult 72 de ore de la data la care a luat cunoștință de încălcare, cu excepția cazului în care este puțin probabil ca aceasta să genereze un risc pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice.
O notificare ulterioară trebuie să fie însoțită de o explicație motivată pentru întârziere. Persoana împuternicită de operator trebuie să înștiințeze operatorul fără întârzieri nejustificate.
În cazul în care încălcarea este susceptibilă să genereze un risc ridicat, operatorul trebuie să informeze și persoana vizată fără întârzieri nejustificate, cu excepția cazului în care este îndeplinită una dintre condițiile de la articolul 34 alineatul (3).
Operatorul trebuie să documenteze fiecare încălcare.
Trebuie fiecare întreprindere să păstreze evidențe ale prelucrării?
Nu fiecare. Fiecare operator trebuie să păstreze o evidență a activităților de prelucrare desfășurate sub responsabilitatea sa, iar fiecare persoană împuternicită de operator o evidență a tuturor categoriilor de activități de prelucrare desfășurate în numele unui operator.
Evidențele trebuie formulate în scris, inclusiv în format electronic, și puse la dispoziția autorității de supraveghere, la cererea acesteia.
Aceste obligații nu se aplică unei întreprinderi sau organizații cu mai puțin de 250 de angajați, cu excepția cazului în care prelucrarea pe care o efectuează:
- este susceptibilă să genereze un risc pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate;
- nu este ocazională; sau
- include categorii speciale de date sau date cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni.
Cine are nevoie de un responsabil cu protecția datelor?
Operatorul și persoana împuternicită de operator trebuie să desemneze unul atunci când:
- prelucrarea este efectuată de o autoritate sau un organism public, cu excepția instanțelor care acționează în exercițiul funcției lor jurisdicționale; sau
- activitățile lor principale constau în operațiuni de prelucrare care necesită o monitorizare periodică și sistematică a persoanelor vizate pe scară largă ori în prelucrarea pe scară largă a unor categorii speciale de date sau a unor date cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni.
În alte cazuri, ei pot desemna unul și trebuie să o facă atunci când dreptul Uniunii sau dreptul intern solicită acest lucru.
În versiunea în limba engleză, litera (c) conține „or” (formularea în limba engleză), astfel cum a fost corectată prin rectificarea din 23 mai 2018 (JO L 127, p. 2); textul publicat inițial conținea „and” (formularea în limba engleză). Versiunea în limba română conține „sau” încă de la publicare.
Când este necesară o evaluare a impactului asupra protecției datelor?
În cazul în care un tip de prelucrare, în special cel bazat pe utilizarea noilor tehnologii, este susceptibil să genereze un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice, operatorul trebuie să efectueze o evaluare înaintea prelucrării.
Evaluarea se impune mai ales în cazul:
- unei evaluări sistematice și cuprinzătoare a aspectelor personale, bazate pe prelucrarea automată, inclusiv crearea de profiluri, care stă la baza unor decizii cu efecte juridice sau cu efecte similare semnificative;
- prelucrării pe scară largă a unor categorii speciale de date sau a unor date cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni; și
- unei monitorizări sistematice pe scară largă a unei zone accesibile publicului.
Autoritățile de supraveghere publică liste ale operațiunilor de prelucrare care necesită o astfel de evaluare.
Pot fi trimise date cu caracter personal în SUA sau în alte țări terțe?
Articolele nu numesc nicio țară; aceleași condiții se aplică oricărei țări terțe și oricărei organizații internaționale.
Un transfer se poate realiza atunci când Comisia a decis că țara terță, un teritoriu sau un sector specificat din aceasta ori organizația internațională asigură un nivel de protecție adecvat.
În absența unei astfel de decizii, operatorul sau persoana împuternicită de operator trebuie să ofere garanții adecvate, cum ar fi reguli corporatiste obligatorii sau clauze standard de protecție a datelor, și trebuie să existe drepturi opozabile și căi de atac eficiente pentru persoanele vizate.
În lipsa ambelor, un transfer poate avea loc numai în temeiul unei derogări de la articolul 49, cum ar fi acordul explicit al persoanei vizate după ce a fost informată asupra posibilelor riscuri.
Cine asigură aplicarea RGPD?
Fiecare stat membru trebuie să se asigure că una sau mai multe autorități publice independente, „autoritatea de supraveghere”, sunt responsabile de monitorizarea aplicării regulamentului.
Fiecare autoritate acționează pe teritoriul statului său membru; sarcinile sale includ monitorizarea și asigurarea aplicării regulamentului și tratarea plângerilor, iar competențele sale includ impunerea de amenzi administrative.
Pentru prelucrarea transfrontalieră, autoritatea sediului principal sau a sediului unic acționează în calitate de autoritate de supraveghere principală.
Comitetul european pentru protecția datelor, alcătuit din șeful unei autorități de supraveghere din fiecare stat membru și din Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, asigură aplicarea coerentă a regulamentului. Persoanele vizate se pot adresa și instanțelor.
Unde pot depune o plângere?
Orice persoană vizată care consideră că prelucrarea datelor cu caracter personal care o vizează încalcă regulamentul are dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere, în special în statul membru în care își are reședința obișnuită, în care se află locul său de muncă sau în care a avut loc presupusa încălcare.
Autoritatea respectivă trebuie să informeze reclamantul cu privire la evoluția și rezultatul plângerii. Dacă autoritatea competentă nu tratează plângerea sau nu informează persoana vizată în termen de trei luni, aceasta se poate adresa instanței împotriva autorității.
Este posibilă și o acțiune în instanță împotriva operatorului sau a persoanei împuternicite de operator, iar un organism fără scop lucrativ poate fi mandatat să acționeze.
Cât de mari pot fi amenzile?
Amenzile administrative trebuie să fie, în fiecare caz, eficace, proporționale și disuasive.
Pentru încălcările enumerate la articolul 83 alineatul (4), cum ar fi încălcarea obligațiilor operatorului și ale persoanei împuternicite de operator în conformitate cu articolele 8, 11, 25-39, 42 și 43, se aplică amenzi de până la 10 000 000 EUR sau, în cazul unei întreprinderi, de până la 2 % din cifra de afaceri mondială totală anuală corespunzătoare exercițiului financiar anterior, luându-se în calcul cea mai mare valoare.
Pentru cele de la articolul 83 alineatele (5) și (6), cum ar fi încălcarea principiilor de bază, a drepturilor persoanelor vizate, a regulilor privind transferurile și nerespectarea unui ordin, se aplică amenzi de până la 20 000 000 EUR sau, în cazul unei întreprinderi, de până la 4 %, luându-se în calcul cea mai mare valoare.
Pot cere despăgubiri?
Orice persoană care a suferit un prejudiciu material sau moral ca urmare a unei încălcări a regulamentului are dreptul să obțină despăgubiri de la operator sau de la persoana împuternicită de operator.
Un operator implicat în prelucrare este răspunzător pentru prejudiciul cauzat de prelucrarea care încalcă regulamentul; persoana împuternicită de operator numai în cazul în care nu a respectat obligațiile care revin în mod specific persoanelor împuternicite de operator sau a acționat în afara sau în contradicție cu instrucțiunile legale ale operatorului.
Oricare dintre ei este exonerat de răspundere dacă dovedește că nu este răspunzător în niciun fel pentru evenimentul care a cauzat prejudiciul.
Curtea de Justiție a interpretat această dispoziție; hotărârile sale sunt enumerate la rubrica Jurisprudență de pe pagina articolului.
Este RGPD un regulament sau o directivă și mai contează dreptul intern?
Este un regulament, Regulamentul (UE) 2016/679. Formula sa finală prevede că este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Dreptul intern contează în continuare acolo unde regulamentul îi lasă loc sau îl solicită. De exemplu, statele membre:
- pot adapta normele privind prelucrarea întemeiată pe o obligație legală sau pe o sarcină de interes public;
- pot reduce vârsta pentru consimțământul unui copil, dar nu sub 13 ani;
- trebuie să asigure un echilibru între protecția datelor și libertatea de exprimare și de informare; și
- trebuie să stabilească normele privind alte sancțiuni.
Fiecare stat membru prevede, de asemenea, propria autoritate de supraveghere.
De când se aplică RGPD și ce a înlocuit?
Se aplică de la 25 mai 2018. A intrat în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. A abrogat Directiva 95/46/CE cu efect de la 25 mai 2018. Trimiterile la această directivă se interpretează ca trimiteri la regulament, iar trimiterile la Grupul de lucru instituit prin articolul 29 din directiva respectivă se interpretează ca trimiteri la Comitetul european pentru protecția datelor.
Ce este ghișeul unic?
Articolele nu folosesc acest termen; considerentele 127 și 128 vorbesc despre „mecanismul ghișeului unic” pentru cooperarea dintre autoritatea de supraveghere principală și celelalte autorități de supraveghere vizate.
Potrivit articolelor, autoritatea de supraveghere a sediului principal sau a sediului unic al unui operator sau al unei persoane împuternicite de operator este competentă să acționeze în calitate de autoritate de supraveghere principală pentru prelucrarea transfrontalieră efectuată de acesta, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 60, și este singurul său interlocutor pentru această prelucrare.
O altă autoritate poate trata un caz care privește numai statul său membru. Normele nu se aplică prelucrării efectuate de autorități publice sau de organisme private care acționează pe baza articolului 6 alineatul (1) litera (c) sau (e).
Se aplică RGPD jurnaliștilor și cercetătorilor?
Da, cu posibilitatea unor excepții. Statele membre trebuie să asigure prin lege un echilibru între protecția datelor și libertatea de exprimare și de informare, iar pentru prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare trebuie să prevadă exonerări sau derogări de la capitolele II-VII și IX, în cazul în care acestea sunt necesare pentru a asigura un echilibru între cele două.
Prelucrarea în scopuri de cercetare științifică sau istorică ori în scopuri statistice are loc cu condiția existenței unor garanții corespunzătoare; dreptul Uniunii sau dreptul intern poate prevedea derogări de la drepturile menționate la articolele 15, 16, 18 și 21, în măsura în care drepturile respective sunt de natură să facă imposibilă sau să afecteze în mod grav realizarea scopurilor specifice, iar derogările sunt necesare.